Love of poetry and autumn

„Season of mists and mellow fruitfulness,
Close bosom-friend of the maturing sun;
Conspiring with him how to load and bless

With fruit the vines that round the thatch-eves run;
To bend with apples the moss’d cottage-trees,
And fill all fruit with ripeness to the core;
To swell the gourd, and plump the hazel shells
With a sweet kernel; to set budding more,
And still more, later flowers for the bees,
Until they think warm days will never cease,
For Summer has o’er-brimm’d their clammy cells.

Who hath not seen thee oft amid thy store?
Sometimes whoever seeks abroad may find
Thee sitting careless on a granary floor,
Thy hair soft-lifted by the winnowing wind;
Or on a half-reap’d furrow sound asleep,
Drows’d with the fume of poppies, while thy hook
Spares the next swath and all its twined flowers:
And sometimes like a gleaner thou dost keep
Steady thy laden head across a brook;
Or by a cyder-press, with patient look,
Thou watchest the last oozings hours by hours.

Where are the songs of Spring? Ay, where are they?
Think not of them, thou hast thy music too,–
While barred clouds bloom the soft-dying day,
And touch the stubble-plains with rosy hue;
Then in a wailful choir the small gnats mourn
Among the river sallows, borne aloft
Or sinking as the light wind lives or dies;
And full-grown lambs loud bleat from hilly bourn;
Hedge-crickets sing; and now with treble soft
The red-breast whistles from a garden-croft;
And gathering swallows twitter in the skies.

The name – of it – is „Autumn””

In „Londra (Hampstead Village) anului 1818 traiau John Keats, un poet de 23 de ani și fermecătoarea sa vecină, Fanny Brawne. Ei vor avea o relație amoroasă specială.

La primele schimburi de priviri, cei doi au fost mai degrabă reci și distanți, însă legătura dintre ei se va consolida treptat. Născut într-o familie modestă, John ucenicise pe lângă un chirurg, dar consacra mult timp creației poetice. Tânărul scriitor o credea țâfnoasă pe eleganta Fanny, care nu părea deloc sensibilizată de lirism. Cel care va contribui la apropierea dintre ei va fi Thomas, fratele lui John Keats.

Impresionată de suferința pricinuită de o maladie nemiloasă, Fanny se va apropia de familia destul de năpăstuită a poetului.
John este impresionat de atitudinea fetei și acceptă să îi destăinuie din tainele poeziei.

Toată lumea, din jurul lor sesizează atașamentul dintre John și Fanny și pare aproape imposibil ca cineva să mai oprească șuvoiul de sentimente. Pe măsură ce pasiunea irupe, crește și numărul piedicilor. Una dintre acestea va fi chiar boala care-l va copleși pe John.”

John Keats

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s