POEM PENTRU TINERII PICTAȚI PE TRUP

„Pentru cine se întreabă de ce se tatuează tinerii pe mâini, pe trup și mai adânc pe cartilagiile încă moi,
Cu litere sumbre, cu oase filigran și credințe apuse, cu sloganuri și semne din vechiul Babylon sau, și mai și, cu ritmuri amfibrahice și trohaice de poeți ce încă nu există, poate, mai știi, cu duhuri rămase în lămpi sau chiar cu chipul pestriț al unui Domn in care nu cred alene sau dintr-un foc îl resping, îl asumă,
Pentru cine se întreabă de ce, succedând in fragilului nostru sens, oferit cu zgârcenia dinaintea dezastrului, in care nările lor pline de viață fornăie a cruciadă împotriva morții instaurate plenar,
Pentru că au simțit, pentru că au intuit falsul din goana hăitașilor care suntem,
In bezna nenorocitelor zile în care mai simțim că avem sfaturi de dat sau porunci severe, poate că de aceea,
In lumea în care noi am creat Adevărul de tot noi care ne dezicem pios, suav și candid,
la prima suflare de vânt,
Pentru cei ce nu înțeleg forfota sufletelor lăsate de izbeliște, nu se știe cum, în lunga noastră peregrinare asemeni hamsterului de pe roată, în care fugim nebunește spre nicăieri, în orgoliului suprem de a fi hotărâți și siguri,
O singură faptă, o singură idee, un singur răspuns sau o ruptură în ordinea lucrurilor și a timpului nu e de-ajuns.
Să tragem deci linia. Ca o sabie care sfârtecă matematic, care împarte binele de rău, despicând trupul de oase și carne și piele și sânge.
Să perseverăm în a strivi, a tăia, a nimici fibra pe măsura neîntelesului lucid ce ne apare.Să zdrobim și să frângem.
Căci, noi nu putem ierta greșiților noștri mai cu seamă ce nu au greșit, când am transformat în algoritmi și funingine sufletele lor, pentru că nu au semănat cu noi și nu am avut răbdarea și intelepciunea de a auzi urletul ce le răvășea trupul și spiritul.
Și nu am crezut că niște semne le dau putere.
Pentru cine se întreabă de ce se tatueză tinerii să se întrebe de ce sublimam noi în sex in ascensoare, pe scări sau în parcuri- și am uitat- de ce ne exaltam gândul în iarbă- și am uitat – și de ce bravam în nemuritori și mânuitori de săbii și mult mai mari fapte de arme, când mâna ne tremura absurd pe creion, pe femeile ce ni se ofereau fără vorbe sau pe frunze căzute la întâmplare.
Pentru cine se întrebă de ce se pictează oamenii tineri pe piele, cu semne tribale sau alte iluzii smulse de pe trupul de hârtie și sunet al lumii descărnate, timpul nu a sosit sau a plecat prea curând.”

Marius S.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s