Lacrimi de chihlimbar

„Uitând de lume și uitând de mine,
Simt cum singurătatea mă umple ca o miere
Curgând în vasul ce i se cuvine
Pentru c-o soarbe si o cere.
Sacri sunt fagurii din care curge
Aurul ei pe viața-mi de apoi,
Când limpedea-ți pedeapsă, Demiurge,
Mă înfăsoară-n dulcele noroi.
Dar voluptate-i chinul, nu calvar
Si îmi aduc de mine-aminte
Ca de o gaza prinsa-n chihlimbar,
În cripta luminoasă de cuvinte.”

Ana Blandiana, Chihlimbar