V-ați gândit vreodată să vă transformați viața Într-un roman?

„Romancierul demolează casa propriei sale vieți pentru a construi, cu cărămizile, o altă viață: cea a romanului său.” Kundera, M.

De un an și jumătate , căpătase obișnuința de a evita cu scrupulozitate raionul de ficțiune penttru a nu da peste el. Căci de câte ori îl întâlnea din întâmplare, în metrou, în autobuz, pe un afiș publicitar sau la terasa unei cafenele, se întrista și îi venea să plângă. Atunci când colegele de facultate îi vorbeau despre el (adică de cărțile lui), abia se abținea să nu le spună: „Am condus un Bugatti cu el, am traversat deșertul mexican cu el, am trăit la Paris cu el, am făcut dragoste cu el…”.

Ba chiar, uneori, văzând cititorii cufundați în al treilea volum al trilogiei, nu se putea împiedica să nu încerce un pic de mândrie și, de data asta, ea era cea care ar fi vrut să le spună: „Datorită mie puteți citi această carte! Pentru mine a scris-o!

Citi titlul noii cărți: Fata de hârtie.”

(….) Era povestea ei!”

Personal, îl ador pe Guillaume Musso și cred că ar trebui să-l „degustați” și voi! Poate pe viitor, postez câte un paragraf din ceea ce scriu eu?!

Once in a blue moon

Aseară am văzut şi a doua lună plină a lunii octombrie, fenomen rar, de unde şi numele de „lună albastră”. Culmea, englezii spun „once in a blue moon”, expresie pentru „foarte rar”. Câţi mai ştiu asta?!

Poate ar trebui să se discute în școli cum ne descifrează străinii esenţa şi cum serbăm noi Halloween-ul! De exemplu… In orașele mai mici și la țară se respectă mai mult tradițiile și sărbătorile, cum sunt „Moșii de iarnă”, de ieri, 31 octombrie, și „Luminația” de azi, în Ardeal. Câţi mai ţinem cont de ele?

Ce bine, înviorător şi deloc de neglijat e sentimentul că mai există ceea ce românii înţeleg prin „om bun”!

Dumnezeu sa ne ierte și sa ne odihnească morții în pace!